Ale tineretii valuri..

Periplu in eschiva

Daca pare ca timpul trece prea repede,ma retrag unde nu ma gasesc atunci cand ma caut...si fac din el rezerve pentru cand nu am...

Era o vreme cand aveam, poate, timp, sa fac si lucruri care simuleaza ideea de gandire si creatie. Am devenit ceva mai pragmatic, prin natura profesiei, si inca am dubii daca e un fapt pozitiv sau negativ. Una peste alta, astept cu indignare Ignatul. Nu de alta, dar sa vad cati mosuleti si oameni simpli de la tara vor eutanasia porcul inainte de ritualul stravechi. Si ce gust o sa aiba soricul.

Chestii simple

Inainte de caltabos

O poveste din Piata

Imi zicea o cunostinta care face mai des decat mine piata cum sta domnule treaba cu inflatia asta. Ce termeni, ce date statistice, ce grafice?
E mult mai simplu. Imi explica omul: ia zi, ce salariu ai? Ii zic ce salariu am. Pai cate kile de cartofi poti sa cumperi cu salariul tau? In raspunda ca vreo 900 kile de cartofi. Ma intreaba iar ce salariu aveam anul trecut si cate kile de cartofi putea sa cumpar. Apoi am priceput. Ma vedea poate mai infumurat si imi dadea un exemplu, pe cat de simplu poate pe atat de complex, si anume ca oamenii simpli nu sunt prea interesati de datele statistice, de prognoze precum inflatia pe care se chinuie Isarescu sa o tina in frau sau pe care o calculeaza bugetarii, poate o mai da ceva la leafa sau la indexarea pensiilor.

Oamenii simpli calculeaza mult mai simplu. Si poate mai realist decat sunt calculate din birou aceste date. Sau poate ca unii nu au facut niciodata piata sau habar nu au ca exista, la cate supermarketuri au aparut mai nou pe la noi, precum ciupercile dupa ploaie. Si te mai intrebi de unde atatia bani, ca toata lumea se plange ca n-are. Saraci, dar totusi cu cele mai tari masini din tara, cu cele mai bengoase case si cu odraslele celor de bani gata care isi fac vacanta prin Ibizza sau alte locatii exotice.
Mi-am amintit de o alta poveste poate putin comica din copilarie. La tara se intalneste tatal meu odata cu inginerul agricol din comuna. Isi dau ei cu parerea si la un moment dat ii zice tata aluia:
- Bai, ce aveti voi in cap avea tata (bunicul) in fund.
- Pai de ce? intreaba inginerul.
- Pai cand mergea tata la arat primavara dadea o brazda pe mijloc, isi dadea itarii jos si statea cu fundul pe aratura. Daca era prea rece, atunci lua boii si pleca acasa. Daca pamantul era bun ne apucam de arat. Voi nu stiti nici atat. Va dati mari si tari, da' puneti porumbul in pamant cand e prea rece si nu faceti nici o branza!
Inginerul a plecat suparat nevoie mare, insa tind sa cred ca tata avea dreptate.
Tot pe aproape de subiect imi este teama de un lucru in perioada urmatoare, si anume ca suntem destul de prosti (sau sa zicem slab pregatiti) incat sa ratam o mare ocazie. Niste fonduri care vin mocca. Dar tre' sa mai pui si mana sa faci cate un proiect. Ca vorba unui cunoscut om de afaceri din Iasi: vor fi bani si pentru cei care vor sa fure. Dar numai sa nu se duca in alta parte. Daca are sau nu dreptate, ramane de vazut, dar un lucru este cert: nu am vazut proiect din bani europeni unde sa nu isi bage catusi de putin si dracu' coada. Ca mai era o vorba: daca europenii astia nu stiu sa fure, nici o problema: ii invatam noi. Doar sa aiba multa rabdare si sa fie atenti ca meseria se fura, nu se invata. Exista insa riscul sa ne furam singuri palaria, care oricum este mult prea mica pentru capul nostru.
Gelu JIREGHIE